[Ti-am spus ca tin enorm de mult la tine si n-am mintit!... mi-am lasat orgoliul deoparte pentru cateva secunde insa n-am sa regret vreodata...]

Un prieten bun imi spunea candva: "prostii... iubirea nu exista, scumpa mea!". In momentele acelea as fi dat orice pentru a avea cum sa-i demonstrez ca nu are dreptate! L-as fi jignit, l-as fi injosit... orice in schimbul retragerii acestor cuvinte pe care le credeam totalmente false. Dar destinul a vrut sa imi arate inca o data aripa maretiei sale si... mi te-a adus pe tine.

Un zambet.inocenta. O atingere timida a obrajilor nostri.magie. O imbratisare.pasiune.

HAHA!

Un aspect important al acestei ecuatii nu a fost luat in calcul. Pasiunea nu este egala cu dragostea!. Nu le poti pune intr-o scadere de termeni dupa care sa introduci un egal si sa rezulte multimea vida. E inutil, e aberant... dar oare stiam lucrul asta cand m-am lasat mintita de valul ce-mi cazuse pe ochi si parca nu ma mai lasa sa ating cu piciorele planul terestru?

Asta scriam, am scris, am lasat neterminat sau cum vrei sa numesti acea actiune, in dimineata dinaintea furtunii. Acum s-a stins totul. Stiu, dureros de repede intervine nepasarea si nu mai pot continua decat adaugand o afirmatie. O afirmatie in spatele careia se afla motivul pentru care nu sunt sigura ca iubirea este ceva "palpabil". Termenul acesta care deja este stresant in incercarea de a-l tot repeta este ceva ideal, dureaza o vesnicie. Vesnicia nu exista, iar idealul stim cu totii ca nu poate fi atins. E argumentul cel mai bun pe care bunul meu prieten nu l-a avut la indemana la momentul potrivit. :). Nu-mi pasa ca poate nu ma credeti, e o parere pe care cu aproximativ 99% siguranta in voce o rostesc si nu cred ca mi-o va putea schimba cineva vreodata. Acum mai ramane de vazut de cate ori imi va fi dat sa incerc sa contrazic ceea ce scriu azi, acum, aici. :)