joi, 11 februarie 2010
Oare ma repet cand spun ca...
Tresar... tresar prin forta gandului tau, caci mimica acelui chip imi va fi mereu un aliat de incredere si nu te va lasa in veci sa mi te ascunzi. Totul in jurul meu parca este pe cale sa se naruie atunci cand cu pasi timizi trupul tau firav se indreapta catre mine. Privirea ta m-ar putea nimici doar prin simpla miscare a unei sprancene iar un gest infim m-ar putea face sa renunt la tot ceea ce inseamna "TU", daca acesta ar fi pretul pe care ar trebui sa-l platesc in schimbul fericirii tale... macar de-as stii ce-ti doresti, caci toate intrebarile mele, dilema comuna si totusi inimaginabil de obositoare ce-mi frange toate fortele ma va face curand sa capitulez. Ochii mintii mele te vor privi intotdeauna ca pe un ideal la standardele caruia nu voi reusi prea curand sa ajung si satula de tot acest amalgam de sentimente ce fara indoiala graviteaza in jurul fiintei tale, voi reusi sa te ascund undeva in cel mai intunecos, nevazut si inaccesibil coltisor al gandului meu.
Aici si acum... totusi incredibil de departe. La mare distanta de ceea ce a fost candva in mintea mea sau de dorinta mai mult sau mai putin mistuitoare...
"I don't love you like I did yesterday, 'cause I love you even more..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu