Acum cand stau si privesc in urma mea gandesc ca mi-ar placea sa mut altfel piesele pe tabla de sah... sa te urasc atunci cand trebuia, ca acum sa pot trai impacata cu trecutul... am ascultat toate vocile din jur mai putin pe cea a inimii mele... Ma lupt cu gandurile, le imping, le mut, incerc sa le ignor... dar nu reusesc o iota sa te scot din ele... mi-e dor de tine, oare? 
Poate peste ceva ani destinul va fi mai bland cu mine :)




11. septembrie. 2010