Şi când pleci, parcă fugi cu toată viaţa din mine... îmi laşi un sentiment acut de singurătate, durere absurdă, care strigă după fiinţa ta... Îmi vine să urlu, te strig in gând, dar pare-se că vocea mea nu ajunge niciodată la tine...
Trece totul încet-încet, dar te întorci... revii când că îţi dai seama că n-ai răsucit destul cuţitul în rană... în rana din pieptul meu, iubitule... Îmi mai oferi o doză gratuită de durere, cu toată dragostea ta!